Dopurile albe din amigdale, numite cazeum sau tonsiloliți, sunt mici depozite formate în adânciturile amigdalelor din celule moarte, resturi alimentare, mucus și bacterii. Sunt frecvente și, de cele mai multe ori, nu sunt periculoase, dar pot da un miros neplăcut al respirației și senzația de corp străin în gât. Igiena atentă a gurii și gargarele reduc formarea lor, iar consultul ORL este util când apar des sau sunt însoțite de alte simptome.
Ce sunt dopurile albe din amigdale?
Dopurile albe din amigdale sunt aglomerări de material organic prinse în criptele amigdaliene, adânciturile naturale de pe suprafața amigdalelor. Au culoare albă sau gălbuie, consistență moale ca brânza sau, mai rar, tare, când se depun săruri minerale, și o mărime de obicei de câțiva milimetri.
Apar mai des la persoanele cu cripte adânci, la cele care au avut multe infecții ale gâtului și la cele cu secreții nazale care se scurg în spatele gâtului. Rolul inflamației căilor respiratorii în producția de secreții este discutat și în articolul despre secreția nazală în astmul alergic.
De ce provoacă dopurile din amigdale respirație urât mirositoare?
Dopurile din amigdale provoacă respirație urât mirositoare pentru că bacteriile din ele produc compuși cu sulf, cu miros persistent, pe care periajul dinților nu îi îndepărtează. Mirosul este adesea mai puternic dimineața și poate reveni la scurt timp după spălarea pe dinți.
Respirația neplăcută are însă și alte cauze frecvente: depunerile de pe limbă, cariile, inflamația gingiilor, gura uscată. Un control stomatologic exclude problemele dentare, iar unele semne de boală gingivală sunt explicate în ghidul despre mobilitatea unui dinte la adult.
Ce simptome pot da dopurile din amigdale?
- Miros neplăcut al respirației, care nu dispare după periaj.
- Senzația că ceva este prins în gât sau nevoia frecventă de a înghiți în sec.
- Gust metalic sau neplăcut în gură.
- Disconfort ușor la înghițire și, uneori, durere care iradiază spre ureche.
- Puncte albe vizibile pe amigdale în oglindă, la lumină bună.
Mulți oameni au cazeum fără niciun simptom și îl descoperă întâmplător, când un dop se desprinde la tuse sau la masă.
Cum se deosebește cazeumul de o infecție a gâtului?
| Semn | Cazeum amigdalian | Angină cu depozite |
|---|---|---|
| Debut | Treptat, revine periodic | Brusc, în 1–2 zile |
| Febră | De regulă absentă | Frecventă, uneori peste 38 °C |
| Durere în gât | Ușoară sau absentă | Intensă, mai ales la înghițire |
| Aspectul amigdalelor | Puncte albe izolate, amigdale de mărime obișnuită | Amigdale mărite și roșii, depozite întinse |
| Ganglioni la gât | De obicei normali | Adesea măriți și dureroși |
Tabelul este doar orientativ. Febra, durerea puternică în gât și starea generală alterată cer consult medical, nu tratament pe cont propriu.
Ce măsuri reduc formarea dopurilor din amigdale?
Formarea dopurilor din amigdale scade prin igienă orală completă, gargară regulată și hidratare suficientă. Măsurile nu elimină criptele, dar reduc materialul care se adună în ele.
- Periajul de două ori pe zi, plus curățarea spațiilor dintre dinți și a limbii, unde se acumulează bacterii.
- Gargara cu apă călduță și sare, aproximativ o jumătate de linguriță la un pahar de apă, după mese.
- Apa băută constant în timpul zilei, pentru că gura uscată favorizează depunerile.
- Tratarea secrețiilor nazale persistente, împreună cu medicul.
Dopurile nu se scot cu obiecte ascuțite, cu unghia sau cu bețișoare tari. Amigdalele sângerează ușor, iar zgârieturile se pot infecta. Un dop care se vede la suprafață iese adesea singur după gargară sau după tuse.
Când se merge la medicul ORL?
Consultul ORL este indicat când dopurile apar foarte des, când mirosul afectează viața de zi cu zi sau când apar semne care nu se potrivesc cu un cazeum obișnuit: o amigdală vizibil mai mare decât cealaltă, durere pe o singură parte care persistă, dificultăți la înghițire, sânge în salivă sau scădere în greutate fără explicație. Aceste semne trebuie evaluate de specialist.
Medicul poate curăța criptele în cabinet sau, în cazurile repetate și supărătoare, poate discuta proceduri care le micșorează ori scoaterea amigdalelor, decizie care se ia individual. Accesul la consultul de specialitate, prin sistemul public sau privat, este explicat în articolul despre abonamente, asigurare privată, plată pe vizită și CNAS.
