Firmele de service IT din România primesc, an de an, aceleași sesizări formulate aproape identic: „nu mai avem datele”. Diferența dintre un incident rezolvat în trei ore și unul care blochează activitatea trei săptămâni nu ține de echipamente scumpe, ci de câteva decizii luate cu luni înainte. Cele șase situații de mai jos sunt cazuri întâlnite curent la firme mici din România, prezentate fără elemente de identificare, cu sume rotunjite la prețurile din 2026.
Numitorul comun: în cinci din cele șase cazuri exista o copie de siguranță, dar în niciunul nu fusese testată vreodată o restaurare completă.
Dosarul 1: copia rula de doi ani, dar arhivele aveau 6 KB
O firmă de contabilitate cu nouă angajați lucra pe un server local, iar o sarcină programată copia noaptea arhiva programului de contabilitate pe un NAS din aceeași încăpere. În februarie s-a schimbat parola contului de serviciu care genera arhiva. Sarcina a continuat să pornească la 23:30 și să raporteze „succes”, pentru că scriptul verifica doar dacă s-a creat un fișier, nu și ce conține. Arhivele de noapte aveau 6 KB — antetul și un mesaj de eroare — în loc de circa 900 MB.
În august a cedat serverul, iar de pe disc s-au recuperat doar fragmente. Ultima arhivă utilizabilă era din 13 februarie. Cele cinci luni și jumătate au fost reconstituite din extrase bancare, din facturile aflate în Spațiul Privat Virtual — unde mesajele rămân disponibile 60 de zile — și din retrimiteri cerute clienților. Două persoane au lucrat trei săptămâni: peste 15.000 de lei cost intern, plus 2.400 de lei intervenția de urgență și un termen de depunere ratat.
Ce se învață: o sarcină care „rulează” nu este o copie de siguranță. Verificarea dimensiunii fișierului rezultat, o alertă pe e-mail la eșec și o restaurare de probă lunară nu costă nimic în plus.
Dosarul 2: criptarea a ajuns și pe copia mapată ca disc de rețea
Un cabinet de avocatură cu șase posturi a deschis, pentru munca de acasă, accesul la distanță direct pe portul 3389, fără VPN. Un cont vechi al unui fost colaborator, cu parolă scurtă, a rezistat câteva zile de încercări automate. Atacatorul a criptat serverul, a șters copiile-umbră ale sistemului și a criptat și NAS-ul, montat pe toate stațiile ca disc Z: cu drepturi de scriere. Copia de siguranță a fost distrusă în aceeași noapte cu datele.
Suma cerută, echivalentul a circa 6.000 de dolari în criptomonedă, nu a fost plătită; s-au recuperat parțial dosare din e-mail și de pe laptopul unui colaborator. Bilanț: nouă zile lucrătoare blocate, aproximativ 11.000 de lei pentru intervenție, reinstalare și licențe, plus notificarea autorității de supraveghere a datelor în 72 de ore, fiindcă erau afectate date ale clienților. Incidentul se raportează și la Directoratul Național de Securitate Cibernetică, la 1911.
Ce se învață: accesul la distanță expus direct în internet rămâne una dintre cele mai frecvente porți de intrare, iar o copie montată permanent ca literă de disc are exact soarta datelor. Alternativa — un disc extern ținut deconectat între copieri și autentificare în doi pași pe accesul la distanță — costa sub 800 de lei.
Dosarul 3: SSD-ul care nu a dat niciun semn înainte să se oprească
Un fotograf profesionist ținea materialul de lucru pe un SSD NVMe de 2 TB, folosit de trei ani, cu valorile SMART fără abateri. Într-o dimineață discul nu a mai fost detectat: defect de controler. Laboratorul a dat diagnoză gratuită și o estimare de 4.500 de lei pentru citirea directă a cipurilor de memorie, cu șanse între 50% și 60%. La un disc mecanic, o defecțiune comparabilă ar fi însemnat 1.200-3.000 de lei. S-au recuperat circa 60% din fișiere; două ședințe foto nu au putut fi refăcute.
Ce se învață: spre deosebire de discurile mecanice, care fac zgomot sau acumulează sectoare realocate, SSD-urile se opresc de regulă brusc, fără avertisment în SMART. Un disc extern de 4 TB costă în 2026 între 550 și 750 de lei, iar o copie de 1 TB în cloud, 25-40 de lei pe lună — sub o zecime din prețul unei recuperări de laborator, care oricum nu garantează rezultatul.
Dosarul 4: un telefon furat a blocat trei săptămâni conturile firmei
Administratorul unui SRL de servicii și-a pierdut telefonul într-un mijloc de transport. Toate codurile pentru autentificarea în doi pași erau într-o aplicație fără sincronizare, codurile de rezervă nu fuseseră tipărite niciodată, iar adresa de e-mail de recuperare era configurată tot pe acel telefon. Cartela nouă a venit în 48 de ore și a costat sub 20 de lei. Accesul la e-mailul firmei, la panoul de găzduire a site-ului și la conturile de administrare a durat însă 23 de zile, prin proceduri de recuperare cu acte. În acest interval facturarea s-a făcut manual, iar o ofertă cu termen fix s-a pierdut.
Ce se învață: codurile de rezervă se tipăresc și se păstrează la sediu, al doilea factor se instalează pe două dispozitive, iar pentru conturile critice două chei de securitate hardware, de 250-450 de lei bucata, elimină dependența de telefon. Adresa de recuperare se pune la alt furnizor decât contul protejat, iar blocarea IMEI se cere în aceeași zi.
Dosarul 5: contul de firmă preluat prin phishing și folosit pentru anunțuri false
Un magazin de piese auto, cu o pagină de aproximativ 18.000 de urmăritori, a primit un mesaj care anunța restricționarea paginii în 24 de ore. Angajatul care o administra a deschis linkul, a introdus datele pe un formular identic cu cel real și a completat și codul de verificare. Sesiunea a fost preluată în câteva minute, s-a adăugat un administrator nou, iar ceilalți au fost eliminați.
Timp de cinci zile, de pe pagina firmei s-au publicat anunțuri cu piese la jumătate de preț, cu plata integrală în avans într-un cont personal. Zeci de persoane au scris firmei după ce nu au primit coletele. Pentru cumpărători, indiciile erau exact semnalele clasice de escrocherie la vânzările online între persoane: preț mult sub piață, plată în avans către o persoană fizică și refuzul oricărei verificări. Recuperarea contului a durat 12 zile; paguba financiară directă a fost mică, cea de reputație a ținut luni.
Ce se învață: conturile de administrare cer autentificare rezistentă la phishing, nu doar un cod din SMS; lista administratorilor se verifică lunar, iar autentificarea nu se face niciodată dintr-un link primit, ci de la adresa scrisă manual în browser.
Dosarul 6: RAID 5 și reconstrucția care nu s-a mai terminat
Un birou de arhitectură folosea un NAS cu patru discuri de 8 TB, cumpărate în aceeași comandă, în RAID 5, cu circa 21 TB utili ocupați în proporție de 70%. După patru ani, un disc a cedat. Reconstrucția volumului, după înlocuire, a durat peste 30 de ore, interval în care al doilea disc, din același lot și cu aceleași ore de funcționare, a început să raporteze erori de citire. Volumul a rămas inaccesibil, iar recuperarea a fost cotată la 7.400 de lei, cu aproximativ 85% din date salvate.
Ce se învață: RAID asigură continuitatea în timpul unei defecțiuni, nu protecția datelor. La patru discuri sau mai multe merită o configurație cu toleranță la două defecte, discuri din loturi diferite și o copie păstrată în afara aceleiași cutii. Proiectele din ultimele trei săptămâni, salvate direct pe NAS, nu existau nicăieri altundeva.
Ce se repetă în toate cele șase cazuri
Puse cap la cap, dosarele arată aceleași tipare, indiferent de domeniu și de mărimea firmei:
- copia exista, dar nu era izolată: pe același server, pe același NAS mapat permanent sau în aceeași încăpere;
- nimeni nu verifica rezultatul — nici dimensiunea fișierelor, nici jurnalele, nici o restaurare de probă;
- accesul depindea de un singur dispozitiv sau de un singur cont, fără coduri de rezervă și fără un al doilea administrator;
- pierderea reală nu a fost echipamentul, ci timpul: nouă zile, 12 zile, 23 de zile, trei săptămâni de reconstituire;
- costul remedierii a fost de fiecare dată de câteva ori mai mare decât al măsurilor care ar fi prevenit incidentul.
Pentru o firmă cu 5-10 posturi de lucru, bugetul minim din 2026 arată aproximativ așa:
- NAS cu două sloturi și două discuri de 4 TB: 2.900-4.200 de lei, o singură dată;
- copie la rece în cloud, 1 TB: 25-40 de lei pe lună;
- backup dedicat pentru e-mail și pentru fișierele din suita de birou: 15-30 de lei pe utilizator pe lună;
- două chei de securitate hardware: 500-900 de lei;
- două ore pe lună de administrare externă, pentru verificări și teste de restaurare: 300-600 de lei.
Însumat, între 10.000 și 12.000 de lei în primul an și 6.000-8.000 de lei anual după aceea — mai puțin decât a costat oricare dintre incidentele descrise, unde doar intervenția tehnică a depășit 7.000 de lei, iar zilele de oprire au costat mai mult decât ea.
Două întrebări merită puse pe masa administratorului: câte ore poate funcționa firma fără sisteme și câte ore de muncă își permite să piardă dacă restaurează ultima copie. Ele stabilesc cât de des se fac copiile și cât de repede trebuie refăcut un server. A treia informație se ține la vedere, lângă echipament: data ultimei restaurări testate. Firmele din cele șase dosare au aflat răspunsurile abia după incident, iar diferența dintre a ști dinainte și a afla pe parcurs s-a măsurat în zeci de mii de lei.
