Anunțurile pentru servicii la domiciliu — mutări, montaj de mobilă, instalații sanitare, zugrăveli sau curățenie după renovare — arată aproape la fel ca acum cinci ani: un preț de pornire, un număr de telefon și câteva fotografii. Cadrul din spatele lor s-a schimbat însă substanțial în ultimele optsprezece luni, iar diferența se vede exact acolo unde apar neînțelegerile: factura, modul de plată, momentul în care semnezi devizul și traseul reclamației.
Unele dintre noutăți deschid instrumente de verificare gratuite, altele mută riscul spre clientul care acceptă să lucreze fără acte. Mai jos sunt schimbările care contează efectiv, cu ordinele de mărime valabile pentru 2026.
Factura electronică a ajuns și la clientul persoană fizică
Cea mai vizibilă schimbare este extinderea sistemului RO e-Factura asupra relației cu consumatorii. După o etapă voluntară în a doua jumătate a anului 2024, transmiterea facturilor emise către persoane fizice a devenit obligatorie de la 1 ianuarie 2025, prin OUG 138/2024. Furnizorul are cinci zile calendaristice de la emitere pentru a încărca documentul în Spațiul Privat Virtual, iar amenzile pentru netransmitere pornesc de la 1.000 de lei în cazul contribuabililor mici și ajung la 10.000 de lei pentru cei mari.
Consecința pentru client este directă: un prestator care lucrează corect nu mai are motive să evite factura, pentru că oricum trebuie să o raporteze. Formularea „iese mai ieftin fără acte” a devenit un semnal de risc, nu o economie. Fără factură și fără bon fiscal — obligatoriu la încasările în numerar, conform OUG 28/1999 — nu există dovadă a raportului contractual, deci nici garanție de manoperă, nici dosar la ANPC.
Plățile: cardul a devenit regulă, numerarul are plafoane
A doua schimbare ține de modul în care se sting sumele. Obligația de a accepta plata cu cardul, prevăzută de OUG 193/2002, s-a extins prin coborârea succesivă a pragului de cifră de afaceri, ajuns la echivalentul a 10.000 de euro pe an. Practic, orice firmă de servicii care lucrează constant intră în categorie, iar refuzul cardului „pentru că e comision” nu are acoperire legală.
În paralel, Legea 70/2015, modificată prin Legea 296/2023, a strâns plafoanele pentru numerar: încasările de la o persoană fizică sunt limitate la 5.000 de lei pe zi și pe client, cu o reducere la 2.500 de lei prevăzută în același act normativ, iar plățile între firme la 1.000 de lei pe persoană și 2.000 de lei pe zi. Sancțiunea este de 25% din suma care depășește plafonul. Pentru un deviz de 6.000–8.000 de lei — o mutare completă cu demontare și remontare, o baie refăcută — plata integrală în numerar, într-o singură zi, nu mai este o variantă legală.
Recomandarea care rezultă: avans de 20–30% la contractare, restul la recepție, prin card sau transfer bancar. Avansul integral cerut înainte de începerea lucrării rămâne cel mai frecvent mod de a pierde bani.
Contractul semnat în ușă: 14 zile de retragere și excepția care le anulează
Devizul semnat acasă la client este, juridic, un contract încheiat în afara spațiilor comerciale, reglementat de OUG 34/2014. Consumatorul are 14 zile calendaristice să se retragă, fără motiv și fără penalități. Excepția, care apare în majoritatea disputelor, este că dreptul se stinge dacă serviciul a fost prestat integral, iar clientul a cerut expres, pe suport durabil, ca lucrarea să înceapă înainte de expirarea celor 14 zile. Dacă lucrarea doar a început, se plătește proporțional cu ce s-a executat.
Elementul mai puțin cunoscut: dacă prestatorul nu informează clientul despre dreptul de retragere, termenul nu curge normal, ci se prelungește cu 12 luni. Este motivul pentru care firmele organizate trimit devizul pe e-mail, cu mențiunea expresă privind retragerea, în loc să se bazeze pe o discuție telefonică.
Mutări, transport și montaj: unde s-au mutat obligațiile
În transportul de bunuri, atenția s-a concentrat pe RO e-Transport, sistemul care cere cod UIT pentru deplasarea bunurilor cu risc fiscal ridicat și pentru transporturile internaționale efectuate cu vehicule de peste 2,5 tone, încărcate cu marfă de peste 500 de kilograme sau cu o valoare mai mare de 10.000 de lei. Amenzile pornesc de la 10.000 de lei, plus confiscarea contravalorii bunurilor nedeclarate.
Aici apare o confuzie care merită lămurită: bunurile personale mutate dintr-o locuință în alta nu se încadrează în categoriile de risc fiscal ridicat, deci o mutare obișnuită nu are nevoie de cod UIT. Dacă un transportator pune pe deviz o linie de cost pentru „documente e-Transport” la mobila unei familii, merită cerut temeiul. Ce contează la o mutare este altceva: contractul de prestări servicii, procesul-verbal de predare-primire cu fotografii datate și polița de asigurare a bunurilor transportate, cu limita pe eveniment și franșiza scrise explicit. Diferențele de organizare dintre o relocare în același cartier și una interurbană au fost detaliate anterior în materialul despre ce se schimbă când mutarea are 400 de kilometri, nu 12, iar logica se aplică întregii categorii: cu cât cresc distanța și complexitatea, cu atât cresc și documentele cerute înainte, nu după.
Ca ordine de mărime pentru 2026, o echipă de doi oameni cu autoutilitară costă 400–700 de lei pentru primele trei ore în oraș, ora suplimentară 90–150 de lei, transportul interurban 4–7 lei pe kilometru cu un minim de 500–800 de lei, montajul de mobilă 100–180 de lei pe oră în orașele mari și 70–120 de lei în restul țării, iar curățenia după renovare 15–25 de lei pe metru pătrat. Sunt repere, nu tarife garantate, dar o ofertă mult sub ele explică de obicei ce lipsește: factura, asigurarea sau forme legale de angajare.
Tehnologia care schimbă devizul: estimare video, GPS și texte generate automat
Pe partea de tehnologie, trei lucruri s-au normalizat rapid. Primul este estimarea video: un apel de 10–15 minute în care clientul filmează camerele, iar operatorul calculează volumul și numărul de oameni. Reduce vizibil diferența dintre devizul inițial și factura finală, principala sursă de reclamații la mutări. Al doilea este urmărirea GPS a echipei, ajunsă și la firmele mici prin aplicații de dispecerizare. Al treilea este semnătura electronică pe deviz și pe procesul-verbal: cadrul intern a fost înlocuit prin Legea 214/2024, iar statele membre s-au angajat să pună la dispoziție portofelul european de identitate digitală până la finalul lui 2026.
Tot din 2026, de la 2 august, intră în aplicare obligațiile de transparență din Regulamentul (UE) 2024/1689 privind inteligența artificială: un chatbot trebuie să declare că este un sistem automat, iar anumite conținuturi generate artificial trebuie marcate ca atare. Relevanța pentru cine caută un prestator e directă — descrierile de servicii și răspunsurile din chat sunt tot mai des produse automat și nu spun nimic despre echipa care va urca scările. Recenziile false rămân, separat, practică comercială înșelătoare.
Verificările care durează zece minute
Instrumentele de verificare s-au ieftinit sau au devenit gratuite, dar sunt folosite rar. Înainte de a lăsa un necunoscut să demonteze o bucătărie sau să încarce o dubă, merită parcurse următoarele:
- datele de bază din registrul comerțului — denumire, sediu, administrator, stare — sunt accesibile gratuit online după intrarea în vigoare a Legii 265/2022;
- obiectul de activitate apare acum cu coduri din CAEN Rev. 3, aplicabil de la 1 ianuarie 2025, așa că un certificat cu numerotarea veche este un document depășit;
- listele ANAF pentru contribuabilii inactivi și pentru plătitorii de TVA arată în câteva secunde dacă firma este funcțională fiscal;
- Buletinul Procedurilor de Insolvență confirmă dacă societatea se află în procedură;
- polița de asigurare se verifică prin numărul ei și prin perioada de valabilitate, nu prin fotografia trimisă pe WhatsApp;
- numele firmei căutat împreună cu termenul „ANPC” scoate la iveală eventualele sancțiuni publicate.
Când lucrarea iese prost: traseul reclamației s-a mutat
Ordonanța Guvernului 21/1992 fixează un termen de maximum 15 zile calendaristice pentru remedierea deficiențelor sau soluționarea reclamației, calculat de la sesizarea consumatorului. Este primul reper de invocat, în scris, pentru că de la el se măsoară întârzierea.
Aici a intervenit o schimbare pe care mulți comercianți nu au operat-o încă pe site: platforma europeană de soluționare online a litigiilor, al cărei link apărea obligatoriu în subsolul magazinelor, a fost desființată în vara lui 2025. Rămâne traseul intern — entitățile de soluționare alternativă a litigiilor, între care direcția specializată din ANPC, gratuită pentru consumator, cu soluție obligatorie dacă ambele părți acceptă în prealabil.
Pentru sumele mici rămâne și varianta instanței, prin cererea cu valoare redusă din Codul de procedură civilă, aplicabilă pretențiilor de până la 10.000 de lei: procedură scrisă, formulare tipizate, fără avocat obligatoriu, cu taxă de timbru de 50 de lei sub 2.000 de lei și 200 de lei peste acest prag. Costul e mic, dar dosarul se susține cu deviz, factură, dovada plății și fotografii datate.
Toate aceste modificări duc în aceeași direcție. Prestatorul care emite factură, acceptă cardul, trimite devizul pe suport durabil și are asigurare valabilă lucrează astăzi mai aproape de prețul real decât unul care evită actele, pentru că riscul fiscal s-a mutat de partea celui din urmă. Pentru client, filtrul se aplică înainte de a suna la numărul din anunț, nu după ce mobila e demontată în mijlocul camerei.
